In grecia antica Hippocrate a folosit termenul de rheuma (Rheuma, in greaca veche: curgere, care curge, flux, râu) pentru a descrie un exces de umoare apoasa ce pleca de la creier si cauza probleme articulare. In Europa secolului al 13-lea orice problema articulara era numita gutta (din latina – picatura), considerandu-se ca noxele se acumuleaza in articulatie picatura cu picatura. Mai tarziu medicul englez Sydenham, el insusi suferind de guta, a facut distinctia intre acesta boala si alte tipuri de artrite. Ulterior au fost descrise mai amanutite poliartrita reumatoida (1922), spondilita anchilozana (1900), artroza (inceputul secolului al XXlea) ca entitati distincte ale grupului de boli articulare.
Bolile reumatologice cuprind in principal bolile articulare inflamatorii (poliartrita reumatoida, artropatia psoriazica, spondilartropatiile seronegative – cu toate subtipurile lor: spondilita anchilozanta, bolile inflamatorii intestinale, artritele reactive), artritele microcristaline si guta, osteoporoza, artrozele, dar si boli mai rare cum ar fi vasculitele, lupusul eritemetos sistemic, sclerodermia sistemica, miozitele, bolile autoinflamatorii.
In colaborare cu medicii pediatrii in clinica reumatologie sunt monitorizati si copii si adolescenti cu artrita cronica juvenila, vasculite, lupus eritematos sistemic
Una dintre prioritatile departamentului de reumatologie este abordarea pluridisciplinara a bolilor reumatologice, motiv pentru care exista o colaborare stransa cu departamente ca medicina interna, dermatologie, boli infectioase, nefrologie, pneumoftiziologie, ortopedie, imagistica, anatomie petologica, laborator, hematologie.